Limba romana

Comunicarea orală: înţelegerea după auz şi vorbirea. Premise ale citit-scrisului (începute în perioada preşcolară) ·      Omul şi comunicarea (ascultăm şi înţelegem, vorbim, comunicăm expresiv). ·      Moduri în care comunicăm (scriere, vorbire, imagine). ·      Cartea în viaţa noastră (ascultăm, povestim şi manifestăm interes pentru carte). N.B. Opere literare pentru audiere - la alegerea autorilor de manuale şi a învăţătorului. Comunicarea verbală - schimb de informaţii între oameni. ·      Cuvîntul şi propoziţia – elemente de bază ale comunicării. ·      Cuvîntul. Componenţa sonoră a cuvîntului. Înţelesul/sensul. ·      Cuvinte care denumesc obiecte, acţiuni, însuşiri. ·      Propoziţia. ·      Semnificaţia propoziţiilor: enunţiative, interogative, exclamative, afirmative, negative (pe cale intuitivă, fără folosirea terminologiei; conţinutul propoziţiei exprimă o idee despre ceva, o întrebare, o negaţie etc.).

Intonarea propoziţiilor conform conţinutului exprimat.

Diversitatea actelor de comunicare

Comunicarea dialogată.

·      Dialogul. Componentele dialogului: vorbitorul  – persoana care transmite informaţia; ascultătorul -  persoana care ascultă (fără terminologa ştiinţifică, într-un limbaj apropiat înţelegerii copilului).

·      Organizarea dialogului simplu: întrebare – răspuns.

·      Dialogul în funcţiune: improvizări telefonice cu colegii, părinţii, prietenii.

·      Eticheta comunicării: formule de salut, de adresare, de mulţumire (actualizare). 

Comunicarea monologată.

·Relatări/povestiri de fapte, întîmplări, evenimente, fragmente din poveşti, texte culese, auzite, citite etc.

Comunicarea descriptivă.

·Descriere de obiecte după formă, dimensiune, culoare, utilizare

Comunicarea nonverbală (gestul, mimica).

Gestul, mimica, unele semnale ale serviciilor: urgenţa medicală, pompieri, poliţie. Semnele rutiere,  afişe informaţionale etc.

Lectura

·      Alfabetul: sunetele şi literele – corespondenţa dintre ele.

·      Literele mici şi mari de tipar.

·      Cuvintele. Analiza sonoră.

·      Grupurile de litere: ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi, oa, x [gz, cs].

·      Citirea silabisită.

·      Citirea cuvintelor. Norme de pronunţie a sunetelor numai în silabe şi în cuvinte.

·      Citirea propoziţiilor.

·   Textul. Citirea textului.

·   Textul şi imaginea.

·   Textul–poezie: strofă, vers (fără definire, la nivel de observare şi identificare).

·   Personajul literar şi faptele sale.

·   Atitudinea / opinia faţă de comportamentul personajelor descrise în textele citite (dirijat).

·   Valoarea textului literar: învăţătura, tematica, emoţiile trăite (acceptă/nu acceptă; susţine/nu susţine; de acord/ nu este de acord; preferă/nu preferă).

·   Reproduceri  ghidate a  unor fragmente de text.

• Poezia. Memorarea şi recitarea ei expresivă. 

Vocabularul textului

·     Cuvinte noi din text.

·     Cuvinte cu sens asemănător.

·     Cuvinte cu sens opus.

Cuvinte care denumesc obiecte, acţiuni şi însuşiri.

Scrisul

·           Regulile scrisului: spaţiul, înclinaţia uniformă, aspectul îngrijit.

·           Igiena scrisului. Poziţia corectă a corpului, a mîinii, a caietului.

·           Literele mari şi mici ale alfabetului - scrise, izolat şi combinate în silabe închise (am, un), deschise (ma, na).

·           Scrierea cuvintelor. Despărţirea cuvintelor în silabe (doar intuitiv, fără cunoaşterea regulilor).

·           Scrierea propoziţiilor enunţiative şi interogative (fără referire la terminologie). 

Ortografia şi  punctuaţia ·        Ortografia cuvintelor ce conţin grupurile de litere (ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi) şi cuvintele cu î, â, x. ·        Majuscula la început de propoziţie şi la prenumele şi numele de persoane. ·        Semnele de punctuaţie la propoziţii: punctul (•) şi semnul întrebării (?). Contexte de realizare: ·            Lucrări scrise: copieri, transcrieri, dictări de litere, silabe, cuvinte, propoziţii din 2-3 cuvinte cunoscute. Pentru dictare se vor utiliza litere, silabe, cuvinte şi propoziţii (enunţiative şi interogative) - max. 15 cuvinte. Nu se vor utiliza texte în procesul scrierii Lexicul ·      Sensul cuvintelor: asemănător, opus  (în mod intuitiv). Fonetica ·      Sunetul şi litera – corespondenţa. Alfabetul limbii române. ·      Vocalele şi consoanele. ·      Componenţa sonoră a cuvîntului (în afara cuvintelor ce conţin grupurile de litere numite mai sus). ·      Rostirea corectă a consoanelor luînd ca sprijin orice vocală: ca – ac; cu – nu; lu, fu. ·      Silaba. Despărţirea cuvintelor în silabe (intuitiv). ·      Citirea corectă a literelor din alfabet. Morfologia ·      Cuvinte ce denumesc: acţiuni; obiecte (fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii); însuşiri (în procesul comunicării şi în contexte concrete). Sintaxa ·      Propoziţia simplă şi propoziţia dezvoltată (din 3-4 cuvinte). Identificarea lor în textele citite; exprimarea lor prin semne convenţionale (pentru a nu se limita la numai la propoziţia auzită, dar şi cea vizualizată). Propoziţia după scopul comunicării (enunţiativă şi interogativă). Tainele cărţii ·       Cartea. Componentele cărţii: coperta (titlul şi autorul cărţii), filele cu text, imaginile, cuprinsul şi rolul lor. ·       Lectura expresivă  a poeziilor, a ghicitorilor, a proverbelor, a frămîntărilor de limbă etc. ·        Impresii despre carte. Preferinţe de cărţi (de ex. despre animale, despre poveşti, despre copii etc.).